marți, 19 ianuarie 2010

oare dece sa ajuns aici

Acum cateva saptamani in timp ce asteptam un coleg de scoala la statia de metrou o fetita de 7 8 anisori mi-a atras atentia prin faptul cum era inbracata era foarte frig afara iar ea avea doar o pereche de blugi rupti si o geaca de blugi foarte subtire am stat aproape 10 minute si m-am uitat la ea de la indepartare.
Pana la urma mi-am luat inima in dinti si m-am apropiat de ea fetita statea ghemuita pe o banca:( si am intrebato nu iti este frig ea mi-a raspuns cu ochi in lacrimi si cu un glas stins: Ba da dar nu am ce sa fac nu am unde sa ma duc trebuie sa fac rost de mancare pentru fratiori mei mai mici:(
La auzul acestor cuvinte inima mea a fost sfasiata pe loc si am avut puterea sa o intreb daca o pot ajuta cu ceva iar ea nu mia raspuns am rugato sa ma astepte si m-am dus la un centru de paine din apropiere i-am cumparat ceva de mancare si apoi am iesit si ile-am dat fetitei era atat de fericita cand a primit acele alinente incat mia spus Va multumesc din suflet nu credeam ca mai exsisita oameni ca dvs apoi i-am promis ca a 2a zi daca o mai vad pe acolo ii mai aduc niste hainutze.
A venit colegul meu am plecat la scoala dar gandul meu a ramas tot la acea fetita simteam ca o pot ajuta mai mult de cat am facut am ajuns la scoala si aproape toata ziua am fost marcat de acea intamplare ajungand acasa am fost pe la prieteni mei care aveau surori sau fratiori si le-am povestit intamplarea prieteni mei au ramas inpresionati de povestea fetitei si mi-au dat sa ii dau niste hainute pentru ea si fratiori ei mai mici.
A2a zi am revzuto pe fetita care cand ma vazut mi-a zambit foarte frumos si mi-ai spus nu credeam ca osa va mai vad. i-am dat hainele si mi-a multumit apoi inainte sa plece am rugato sa imi povesteasca putin povestea ei si mi-a spus ca tatal ei divortase de mama ei iar mama ei este bolnava si nu are cum sa se descurce asa ca trebuie sa faca ceace face.
Mi-am adus aminte de mama in acele momente si mi-a parut atat de rau ca nu am putut sa o ajut mai mult .
Oare ce inima poate avea omul ala care si-a lasat nevasta si copii care aveau atat de multa nevoie de el in momentele astea?
Oare dece oameni din ziua de azi sunt atat de nepasatori cand vad cazuri dinastea pe strada?
Vad copii care trec pe langa ei si incep sa rada sau sa se uite ciudat la ei oare dece?
Ar trebui sa ne gandim ca poate si noi am fi putut fi ca ei sa ne punem putin in pielea lor sa vedem cat de greu le este
In ziua de azi nu ne mai este frica de nimic nici macar de Dumnezeu
Pana la ora actuala nu am mai aflat nimic despre fetita insa continui sa o caut sa aflu cat mai mult de la ea si sa o pot indruma catre un centru specializat pentru asa ceva am mers zilele trecute la protectia copilului iar cei de acolo mi-au spus ca daca o voi gasi sa o aduc la ei si apoi se vor ocupa ei mai departe tot ce vreau acum este sa o gasesc pe fetita si sa pot sa o ajut
Insa nu stiu daca voi reusii pentru ca cei care au chioscuri in apropierea locului unde am vazuto ultima data nu imi dau nici o veste despre ea si imi este foarte greu sa o gasesc insa nu ma voi oprii aici o voi cauta si va voi tine la curent cu tot ce se intampla

2 comentarii:

  1. Frumos ceea ce ai facut ...iar mereu va exista un "de ce ?" e o intrebare fara raspuns din pacate ...si din pacate exista foarte multa lume care nu are suflet ...asta este socetatea in care traim din pacate ..:)

    RăspundețiȘtergere